,,Defectele
mele sunt principala mea calitate. Defectelor mele le datore z
puţinul pe care l-am realizat eu în viaţă. Care este cel mai mare defect al
dvs? Cel mai mare defect este….naivitatea.
Din iubirea mea faţă de ţară, face parte şi disperarea mea de a vedea ce
şi cum trăim. Vă semnalez că, mai nou, eu nu mai
sunt disperat. (…) Disperarea este, în adâncul ei, o altă formă
de speranţă dar îmi dau seama că lucrurile nu se vor mai îndrepta, în timpul
vieţii mele.
Pesimismul meu este modul de a refuza să judec normal, o anormalitate.”
,,Nu
ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă
justific. În ochii
cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii
copilului care am fost." (Octavian Paler)
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
,,Cît despre cartile care ma înconjoara... pai sînt, dimpotriva, ca un scut
cald. Ma sperie casele în care nu sînt carti, biblioteci, le simt imediat
raceala. Intru si, oricît de placuta ar fi casa, am un sentiment inconfortabil.
Cartile înseamna lume, sînt acolo toate dramele si bucuriile personajelor, în
casele cu carti nu te poti simti singur. Unde sînt carti e viata... A venit
odata un zugrav, s-a mirat de cîte carti am si mi-a spus ca el, toata viata,
daca pune si manualele, nu ajunge nici la un raft mic de carti citite. Parea,
într-adevar, ca nu traise mai mult de jumatate de metru de viata." (Ioana Pârvulescu)
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
,,Pentru omul obișnuit,
cerul e albastru, pădurea e verde și
întunericul negru. Omul obișnuit vede ce i se spune de mic că trebuie
să vadă. Pădurea în asfințit însa e arămie, ochii percep arămiul,
totuși
omul de rând spune că e verde.
Omul obișnuit
privește
tabloul în care pictorul a înfățișat
adevărul vizibil, adică răsfrângerea roșiatică
târzie a razelor pe coama copacilor, și
e convins că așa-s artiștii,
niște
mincinoși
simpatici, pentru care pădurea e roșie,
cerul verde și întunericul albastru. Numai artiștii
văd corect cum e lumea, oamenii de rând nu se obosesc să vadă. Le e de ajuns ce
li s-a spus că trebuie să vadă."(Tudor
Octavian, Scriitorul de la pagina 3, Jurnalul Național, miercuri, 1 iulie 2009)
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
„Se spune «toată lumea
are dreptul la o părere» şi eu mă întreb, în secunda doi, cum de s-a ajuns de
la «toată lumea are dreptul la o părere» la «părerile celor care nu ştiu nimic
sunt mai egale decât altele». Practic, acum cei care ştiu în mod solid anumite
lucruri, experţii, nu mai sunt ascultaţi" - (Alex Leo Şerban
în emisiunea„Literatura de azi", moderată de Daniel Cristea-Enache,
2010).
„Mie mi se pare că lucrul cel mai elegant pe care-l
poate face cineva este să iasă din acestă lume pâş-pâş, în vârful picioarelor.
Pur şi simplu, să dispară puţin câte puţin. Să nu mai rămână nici măcar
rânjetul, ca la Pisica de Cheshire". (Alex Leo Şerban - 1959 -
2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu